Girant: Tot ce trebuie să știi despre obligații și responsabilități

Ești girant pentru un împrumut înseamnă că îți asumi condiții contractuale bancare, numită fideiusiune, prin care garantezi personal datoria altei persoane (debitorul principal) față de un creditor (banca). Practic, dacă debitorul nu mai plătește, tu devii responsabil pentru rambursarea sumei rămase, inclusiv dobânzile și penalitățile acumulate.

Această decizie reprezintă o responsabilitate financiară majoră. Înainte de a semna un contract de fideiusiune, este esențial să înțelegi pe deplin riscurile asumate cu acest rol. Tu, ca girant (sau fideiusor), te angajezi prin semnătură să acoperi creanța creditorului în cazul în care debitorul principal devine insolvabil sau pur și simplu încetează să facă plata la scadență. Această garanție personală oferă băncii o siguranță suplimentară că împrumutul acordat va fi rambursat, reducând astfel riscul instituției financiare.

Rolul tău nu este pasiv; ești o parte activă în contractul de împrumut. Calitatea de girant îți va afecta situația financiară, deoarece datoria garantată va fi luată în calcul, la toate băncile, la analiza gradului tău de îndatorare dacă vei dori să accesezi un credit personal în viitor. Așadar, înainte de a te obliga să girezi un împrumut, analizează-ți cu atenție propria capacitate financiară și încrederea pe care o ai în capacitatea de plată a debitorului și dacă ai un plan să accesezi un credit chiar tu.

Diferența fundamentală dintre un girant, un coplătitor și un codebitor constă în natura și momentul activării obligației de plată a datoriei. Deși toți trei oferă o garanție suplimentară pentru creditor, rolurile lor contractuale sunt distincte și implică niveluri diferite de responsabilitate directă față de împrumut.

Pentru a înțelege mai bine, iată o detaliere a fiecărui rol:

• Girantul (Fideiusorul): Obligația sa este, în principiu, subsidiară. Asta înseamnă că banca ar trebui să se îndrepte mai întâi împotriva debitorului principal pentru recuperarea datoriei. Doar dacă debitorul nu plătește, girantul trebuie să devină responsabil pentru a plăti. Totuși, majoritatea contractelor bancare moderne solicită girantului să renunțe la acest beneficiu (numit "beneficiu de discuțiune"), devenind un "fideiusor solidar", caz în care banca poate urmări direct pe oricare dintre ei.
• Coplătitorul: Acesta participă la credit împreună cu solicitantul principal, de obicei pentru a completa veniturile necesare obținerii creditului. Coplătitorul este direct și solidar responsabil pentru plata ratelor încă de la început, la fel ca debitorul principal. Veniturile ambilor sunt luate în calcul pentru determinarea sumei împrumutate.
• Codebitorul: Este foarte similar cu coplătitorul și, adesea, termenii sunt folosiți interschimbabil. Codebitorul este un debitor în egală măsură, având aceleași obligații contractuale ca și solicitantul principal. El răspunde solidar pentru întreaga datorie, iar banca poate cere plata integrală a ratei oricăruia dintre codebitori, fără a urma o anumită ordine.

Asumarea rolului de girant implică riscuri financiare și personale semnificative, pe care trebuie să le înțelegi pe deplin înainte de a semna contractul de fideiusiune. Principalul risc este acela că te obligi să plătești o datorie care nu este a ta, în cazul în care debitorul principal nu o face.

Iată o listă a principalelor riscuri la care te expui:

• Risc de plată integrală: Ești responsabil nu doar pentru ratele restante, ci pentru întreaga sumă datorată, inclusiv creditul principal, dobânzile acumulate și orice fel de penalități de întârziere.
• Risc de executare silită: Dacă debitorul nu plătește și nici tu nu poți achita datoria la cererea băncii, creditorul poate iniția procedura de executare silită împotriva ta. Acest lucru poate duce la poprire pe salariu sau la vânzarea bunurilor tale personale pentru a acoperi creanța.
• Afectarea scoringului de credit: Calitatea de girant este raportată la Biroul de Credit. Orice întârziere în plata ratelor de către debitorul principal îți va afecta negativ propriul istoric de creditare, scăzându-ți șansele de a obține un împrumut în viitor.
• Creșterea gradului de îndatorare: Suma pe care o garantezi este luată în calcul la analiza gradului tău de îndatorare. Acest lucru îți poate limita sau bloca accesul la propriile credite, chiar dacă debitorul pentru care ai girat este un bun platnic.
• Risc de relații personale tensionate: Situația poate deveni extrem de tensionată dacă ești nevoit să plătești datoria unui prieten sau membru al familiei, ducând la deteriorarea relațiilor personale.
• Dificultatea de recuperare a banilor: Chiar dacă legea îți oferă "dreptul de regres" pentru a-ți recupera banii de la debitor, acest proces poate fi lung, costisitor și, uneori, fără succes, mai ales dacă debitorul este insolvabil.

Contractul de fideiusiune este documentul legal prin care o persoană, numită fideiusor sau girant, se obligă față de un creditor (de exemplu, o bancă) să execute obligația unei alte persoane (debitorul principal), în cazul în care aceasta din urmă nu o execută. Este un contract accesoriu, a cărui existență depinde de contractul de împrumut principal pentru a obținere creditele.

Un contract de fideiusiune bine redactat trebuie să fie clar și să conțină elemente esențiale pentru a proteja toate părțile implicate. Înainte de a-l semna, asigură-te că include următoarele informații:

• Identificarea clară a părților: Numele și datele complete ale creditorului, debitorului principal și ale tale, ca girant (fideiusor).
• Descrierea obligației principale: Trebuie să specifice clar contractul de credit pe care îl garantezi (numărul contractului, data, suma împrumutată, dobânda și scadența).
• Suma maximă garantată: Este crucial să fie specificată suma exactă sau plafonul maxim pentru care răspunzi. Evită clauzele vagi care ar putea întinde obligația ta pe o perioadă nedeterminată sau pentru sume nelimitate.
• Durata garanției: Contractul trebuie să menționeze dacă garanția acoperă întreaga perioadă a creditului sau o perioadă specifică.
• Clauze privind renunțarea la beneficii: Verifică dacă textul conține clauze prin care renunți la "beneficiul de discuțiune" (dreptul de a cere băncii să-l urmărească întâi pe debitor) sau "beneficiul de diviziune" (dacă există mai mulți giranți, dreptul de a cere divizarea datoriei între ei). A fi "fideiusor solidar" te expune unui risc mai mare.
• Condițiile de încetare a contractului: Trebuie să fie clar specificat că obligația ta încetează odată cu stingerea datoriei principale prin plată.
• Data și semnăturile: Documentul trebuie datat și trebuie să poarte semnătura ta, a creditorului și, ideal, a debitorului.

Băncile solicită un girant la acordarea unui credit ca o măsură de siguranță pentru a-și reduce riscul financiar. Existența unui girant reprezintă o garanție personală care asigură creditorului o sursă suplimentară și solidară de rambursare, în cazul în care debitorul principal nu își mai poate onora datoriile.

Nevoia unui girant apare, de obicei, în următoarele situații:

• Solvabilitate insuficientă a debitorului: Atunci când veniturile solicitantului principal sunt considerate prea mici pentru a susține plata ratelor sau când gradul său de îndatorare este deja ridicat.
• Istoric de creditare negativ sau inexistent: Persoanele tinere, fără istoric la Biroul de Credit, sau cele care au avut în trecut probleme cu rambursarea altor credite pot fi considerate un risc mai mare.
• Suma împrumutată este mare: Pentru credite de valori considerabile, cum ar fi cele ipotecare sau de investiții, banca poate cere garanții suplimentare, pe lângă ipoteca în sine, pentru a se proteja.
• Stabilitate redusă a locului de muncă: Dacă debitorul are un contract de muncă pe perioadă determinată sau lucrează într-un domeniu considerat instabil, un girant cu o situație financiară stabilă poate fi o condiție necesară pentru aprobarea creditului.

În esență, girantul trebuie să acționează ca o plasă de siguranță pentru bancă, confirmând că, indiferent de situația financiară viitoare a debitorului, există o persoană solvabilă care s-a obligat legal să achite datoria.

Un girant poate fi solicitat pentru aproape orice tip de credit, decizia aparținând exclusiv instituției financiare creditoare și bazându-se pe analiza de risc a fiecărui client în parte. Nu există o regulă strictă care să lege un anumit tip de credit de necesitatea unui girant, ci mai degrabă de profilul financiar al solicitantului.

Printre cele mai comune tipuri de împrumuturi pentru care băncile sau IFN-urile pot cere o garanție personală se numără:

• Creditul de nevoi personale: Acesta este cel mai frecvent caz. Fiind un credit negarantat cu un bun (precum o ipotecă), banca se bazează exclusiv pe capacitatea de plată a debitorului. Dacă aceasta este la limită, un girant solvabil devine o condiție esențială pentru acordarea împrumutului.
• Creditul ipotecar: Deși acest credit este deja garantat cu o ipotecă pe imobil, banca poate solicita un girant sau un coplătitor dacă veniturile solicitantului nu sunt suficiente pentru suma dorită sau dacă gradul de îndatorare depășește limita acceptată de bancă.
• Credite pentru studenți: Tinerii care nu au încă venituri stabile sau un istoric de creditare se bazează adesea pe părinți sau alte rude care să gireze pentru ei.
• Linii de credit sau credite pentru afaceri mici: În special pentru start-up-uri sau companii fără un istoric financiar solid, creditorii cer adesea ca administratorul sau un asociat să garanteze personal împrumutul.

Pentru a vedea ce opțiuni de creditare sunt disponibile, cu sau fără girant, poți folosi platforma Sortter, care te ajută să compari rapid și transparent ofertele de la diverse bănci și IFN-uri din România, înțelegând mai bine condițiile fiecăreia.

Pentru a putea fi acceptată ca girant de către o bancă sau o instituție financiară non-bancară (IFN), o persoană trebuie să demonstreze că este solvabilă și reprezintă un risc redus pentru creditor. Condițiile specifice pot varia între bănci, dar, în general, un potențial girant trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• Vârsta legală: Să aibă cel puțin 18 ani și, de obicei, să nu depășească o anumită vârstă la finalul perioadei de creditare (de ex., 70-75 de ani).
• Venituri stabile și suficiente: Trebuie să demonstreze venituri lunare constante (din salarii, pensii, chirii, etc.) care să fie considerate suficiente de către bancă pentru a putea acoperi plata ratelor în cazul în care debitorul nu o face.
• Grad de îndatorare redus: Banca va analiza datoriile existente ale girantului. Gradul total de îndatorare (incluzând ratele creditului garantat) nu trebuie să depășească limita maximă impusă de BNR și de normele interne ale băncii (de obicei 40-45%).
• Istoric de creditare pozitiv: O condiție esențială este să aibă un istoric bun la Biroul de Credit, fără restanțe active sau istoric de debite neplătite la alte credite.
• Contract de muncă pe perioadă nedeterminată: Deși nu este întotdeauna obligatoriu, un contract pe perioadă nedeterminată oferă o mai mare siguranță băncii. Persoanele cu contracte pe perioadă determinată sunt analizate mai riguros.
• Cetățenie și rezidență: De regulă, girantul trebuie să fie cetățean român cu domiciliul stabil în România.

Pentru a deveni girantul unui împrumut, trebuie să prezinți creditorului un set de documente care să ateste identitatea, veniturile și situația ta financiară, similar cu cele solicitate debitorului principal. Scopul este ca banca să poată evalua solvabilitatea ta și capacitatea de a prelua datoria în caz de nevoie.

Lista documentelor necesare include, de obicei:

• Actul de identitate: Buletinul sau cartea de identitate, în original și copie.
• Documente de venit:
• Adeverință de salariu: Un document standardizat, emis de angajator, care specifică venitul net lunar.
• Acord de consultare a bazei de date ANAF: Majoritatea băncilor au simplificat procesul și pot verifica veniturile direct la ANAF cu acordul tău, eliminând necesitatea adeverinței.
• Talon de pensie: În cazul în care girantul este pensionar.
• Alte documente care atestă venituri din alte surse (chirii, dividende, drepturi de autor etc.).
• Fișa fiscală: Pentru anul precedent, care confirmă veniturile realizate.
• Acord de consultare a Biroului de Credit: Vei semna un acord prin care permiți băncii să îți verifice istoricul de creditare.
• Factură de utilități recentă: Pentru confirmarea adresei de domiciliu (dacă este solicitată).
• Contractul de fideiusiune: Acesta este documentul final pe care îl vei semna, prin care îți asumi legal rolul și obligațiile de girant.

Calitatea de girant îți afectează propriul scoring de credit și situația financiară în două moduri principale, chiar dacă debitorul principal își plătește ratele la timp. Este esențial să fii conștient de aceste implicații înainte de a lua o astfel de decizie.

Primul impact este asupra gradului de îndatorare. În momentul în care semnezi contractul de fideiusiune, împrumutul garantat este înregistrat la Biroul de Credit pe numele tău, ca o obligație potențială. Când vei dori să accesezi un credit personal, banca va lua în considerare această datorie garantată în calculul gradului tău de îndatorare. Acest lucru îți reduce capacitatea de a te împrumuta, deoarece o parte din veniturile tale sunt considerate "blocate" pentru a acoperi riscul creditului girat.

Al doilea impact, și cel mai sever, apare dacă debitorul principal nu mai plătește. Orice întârziere la plată a ratelor este raportată la Biroul de Credit atât pe numele debitorului, cât și pe numele tău, ca girant. Aceste raportări negative îți vor afecta direct și grav scoringul de credit, făcând extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, obținerea unui nou împrumut în viitor pentru o perioadă de câțiva ani.

Dacă titularul creditului (debitorul principal) nu mai plătește ratele la scadență, se activează obligația ta contractuală ca girant. Procesul este, de regulă, unul gradual, dar consecințele finale pot fi severe dacă datoria nu este acoperită.

Pașii sunt următorii:

1. Notificarea debitorului: Inițial, creditorul (banca) va contacta debitorul principal pentru a-l informa despre restanță și a solicită plata.
2. Notificarea girantului: Dacă debitorul nu răspunde sau nu efectuează plata într-un interval scurt de timp, banca te va notifica oficial, în scris, în calitatea ta de girant. Din acest moment, ești legal obligat să achiți sumele restante (rate, dobânzi, penalități).
3. Transferul obligației de plată: Obligația de plată se transferă efectiv către tine. Banca îți va cere să plătești ratele lunare așa cum ar fi trebuit să o facă debitorul.
4. Executarea silită: În cazul în care nici tu, ca girant, nu efectuezi plata solicitată, creditorul are dreptul legal de a demara procedura de executare silită împotriva ta. Aceasta poate include poprire pe conturi bancare, poprire pe salariu sau chiar vânzarea la licitație a bunurilor tale mobile sau imobile pentru a recupera întreaga creanță.

Da, banca te poate executa silit direct pe tine, girantul, fără a-l executa mai întâi pe debitorul principal, dacă ai semnat un contract în calitate de "fideiusor solidar". Aceasta este o clauză standard în majoritatea contractelor de credit moderne și reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri asumate.

Conform legii, girantul simplu (fideiusorul) are "beneficiul de discuțiune", care îi dă dreptul să ceară băncii să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal și abia apoi, dacă datoria nu e acoperită, să se îndrepte împotriva sa. Însă, aproape toate băncile solicită girantului să renunțe explicit la acest drept prin semnarea contractului.

Atunci când renunți la acest beneficiu, devii "solidar" cu debitorul. Pentru creditor, acest lucru înseamnă că poate cere plata integrală a datoriei oricui dorește: fie debitorului, fie girantului, fie ambilor simultan. Din punct de vedere legal, banca nu mai are nicio obligație să încerce să recupereze banii de la debitor înainte de a veni la tine. Așadar, este absolut esențial să verifici dacă în contractul de fideiusiune există această clauză de renunțare la beneficiul de discuțiune.

Ce pot face dacă am plătit datoria în locul debitorului principal?

Dacă ai plătit datoria în locul debitorului principal, legea îți oferă un mecanism de protecție prin care te poți îndrepta împotriva persoanei pentru care ai girat pentru a-ți recupera banii. Acest proces se numește subrogație, iar dreptul tău de a acționa se numește "drept de regres".

În momentul în care achiți creanța creditorului (băncii), tu te subrogi în drepturile acestuia. Mai simplu spus, preiei legal locul băncii în raport cu debitorul. Acest lucru înseamnă că dobândești toate drepturile și garanțiile pe care le avea creditorul inițial pentru a-și asigura recuperarea datoriei.

Poți cere debitorului principal rambursarea integrală a sumei pe care ai plătit-o, inclusiv dobânzile și eventualele cheltuieli suplimentare pe care le-ai suportat. Primul pas este să notifici oficial debitorul și să îi ceri pe cale amiabilă restituirea banilor, prezentând dovada plății. Dacă acesta refuză, va trebui să apelezi la instanța de judecată pentru a-ți recupera suma prin intermediul unei acțiuni în regres.

"Dreptul de regres" este dreptul legal pe care îl are girantul (fideiusorul) care a plătit datoria în locul debitorului principal de a se îndrepta împotriva acestuia din urmă pentru a-și recupera integral suma achitată, împreună cu dobânzile legale și cheltuielile aferente.

Pentru a recupera banii folosind acest drept, trebuie să urmezi câțiva pași:

1. Păstrează dovada plății: Asigură-te că ai toate chitanțele, ordinele de plată sau extrasele de cont care dovedesc fără echivoc că tu ai achitat datoria către creditor.
2. Notificarea amiabilă: Trimite o notificare scrisă (de preferat prin executor judecătoresc sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire) către debitorul principal. În notificare, solicită restituirea sumei plătite într-un termen rezonabil.
3. Acțiunea în instanță: Dacă debitorul refuză să plătească sau nu răspunde notificării, următorul pas este să deschizi o acțiune în justiție. Vei da în judecată debitorul, iar pe baza contractului de fideiusiune și a dovezilor de plată, instanța îl va obliga la restituirea banilor.
4. Executarea silită: Odată ce obții o hotărâre judecătorească definitivă, dacă debitorul tot nu plătește de bunăvoie, poți apela la un executor judecătoresc pentru a pune în aplicare hotărârea. Executorul poate pune poprire pe conturile sau salariul debitorului sau poate scoate la vânzare bunurile acestuia pentru a acoperi datoria față de tine.

Da, dacă ești girant, teoretic mai poți face un împrumut, însă capacitatea ta de a accesa un nou credit va fi afectată. Decizia băncii de a-ți acorda un nou credit va depinde de o analiză riguroasă a situației tale financiare, care acum include și obligația asumată ca girant.

Atunci când o bancă evaluează cererea ta de creditare, va calcula gradul maxim de îndatorare. În acest calcul, pe lângă datoriile tale personale existente, va fi inclusă și rata lunară a creditului pe care îl garantezi. Chiar dacă debitorul plătește la zi, din perspectiva băncii există un risc ca tu să fii nevoit să preiei acea plată. Prin urmare, disponibilitatea ta de a te împrumuta se diminuează considerabil. De exemplu, dacă ai un venit de 4.000 lei și garantezi un credit cu o rată de 800 lei, banca va considera că cei 800 lei reprezintă deja o obligație a ta, reducând suma pe care o poți împrumuta pentru tine.

Pentru a găsi o instituție financiară care să fie dispusă să îți acorde un credit în aceste condiții, este recomandat să compari mai multe oferte. Platforma Sortter te poate ajuta să analizezi produsele de creditare de la diferite bănci și IFN-uri, crescându-ți șansele de a găsi un creditor cu o politică de risc mai flexibilă.

Da, absolut. Riscul de a te trezi cu poprire pe salariu este una dintre cele mai serioase consecințe ale calității de girant. Această măsură de executare silită poate fi luată împotriva ta dacă debitorul principal nu plătește creditul, iar tu, la rândul tău, nu achiți datoria după ce ai fost notificat de către creditor.

Procesul este următorul: în momentul în care plata ratelor încetează, banca se va îndrepta împotriva ta, ca girant responsabil și, de cele mai multe ori, solidar cu debitorul. Dacă ignori solicitările de plată, creditorul va apela la instanța de judecată sau va folosi direct contractul de credit ca titlu executoriu pentru a începe procedura de executare silită.

Un executor judecătoresc va fi mandatat să recupereze datoria. Una dintre cele mai comune și eficiente metode este înființarea unei popriri pe veniturile tale salariale sau pe pensie. Angajatorul tău va fi înștiințat oficial și va fi obligat prin lege să rețină o parte din salariul tău lunar (de regulă, până la o treime) și să o vireze direct în contul creditorului, până la stingerea completă a datoriei.